Suntem încăpățânți și veșnic nemulțumiți....

Am vrut tot timpul mai mult și n-am putut să acceptăm că ceva e imposibil, am sfidat orice și oricât ca să demonstrăm că avem dreptate, am tratat victoriile ca puncte de plecare și am urcat mereu tot mai sus...chiar și atunci când păream a fi în vârf.

Am avut atâta obstinație și sete de perfect și de tot, încât am urcat cei mai înalți munți, am construit piramide, am lansat rachete în spațiu, am scris milioane de cărți, am inventat, ne-am jucat, ne-am consumat, am luptat....am descoperit sensuri, am găsit noțiuni pentru a descrie orice.
Și așa am modelat lumea....




Și pentru că viața e ascensiune și sacrificiu continuu, dar mai ales competiție cu tine însuți, pentru că nimic nu e mai frumos decât să te oprești și să privești în urmă un drum lung, anevoios și plin de culoare și zbucium, pentru că a avea curaj să-ți provoci în primul rând propriile limite e atât de greu și de frumos...

Nu ne vom opri niciodată și nu ne vom conforma niciodată. Vom ținti mereu acolo unde doar imaginația poate ajunge.




Și toate astea ne fac ai naibii de buni!

Și mi-e dor de voi....

De voi toți cei care ați trecut chiar și câteva momente prin viața mea și ați făcut-o mai frumoasă, de voi toți care acum alergați după idealuri prin toate colțurile lumii și vă văd rar, de voi toți la care țin și sunteți cumva departe...

Și țin la voi pentru că sunteți frumoși și uit cum trece timpul când sunt cu voi, pentru că ați fost suportul, motorul și speranța mea, pentru că ne-am plimbat pe cele mai înguste străzi, am vazut cele mai mișto filme și am lucrat la cele mai tari proiecte.

Vouă care sunteți atât de diferiți și de speciali în felul vostru și, Doamne, am avut norocul să vă cunosc în număr atât de mare încât mi-ar ajunge pentru o viață, vouă care mă faceți să zâmbesc mereu....
Vă doresc să fiți fericiți....oriunde în lumea asta mare v-a dus pe voi viața.