Oamenii mari zâmbesc rar, dar trăiesc des

E greu să porţi în spate povara de a înţelege ce se întâmplă în jurul tău. E chiar trist. E greu sa asculţi Bocelli într-o lume care ascultă Gaga sau să citeşti Paler când toţi citesc reviste glossy. E greu să te deconectezi şi să îţi faci timp să te întâlneşti cu tine...mai ales când toată lumea se aşteaptă să te ocupi de ei. Şi mai greu e să spui ce gândeşti.

Şi totuşi există oameni...oameni care nu se tem să se descopere celorlalţi, care au curaj să spună clar şi răspicat: "Eu nu mă aliniez, eu nu merg în rând cu voi". Oameni înţeleşi prea puţin, oameni cu suflete mari care nu pot să treacă nepăsători şi să pară "la fel". Oameni care zâmbesc amar văzand mocirla şi ceaţa în care trăim, dar care, prin lumina lor, dau o altă consistenţă aerului care îi înconjoară. Oameni care, atunci când râd, râd cu viaţă şi atunci când plâng, plâng din inimă.



Trăiesc...trăiesc intens, prin urmare suferă mai mult, se opun mişcării, prin urmare riscă să fie zdrobiţi des....şi totuşi nu renunţă. Şi totuşi speră...şi îşi cântă în continuare viaţa zâmbind cald de fiecare dată când cineva se opreşte şi îi ascultă...

Oamenii iubesc. Oamenii cântă. Oamenii uită.

Oamenii simt...e ceea ce-i face unici, e ceea ce-i aduce împreună. Te iau de mână şi te descoperă, îţi mărturisesc, te ajută, te primesc...trăiesc prin sine şi prin ceilalţi. Percep şi generează sentimente...visează, se avântă, plâng. Oamenii iubesc....iubesc tot ce-i înconjoară... zâmbetele, ploaia, cerul, rătăcirile, călătoriile, marea, arta...Iubesc viaţa sub toate formele ei, sub toate defectele ei, sfidează prin speranţa lor orice ameninţare.



Oamenii împărtăşesc...e ceea ce-i uneşte cu adevărat. Toate poveştile lor, toate feţele lor, toate secretele lor, tot ce au simţit vreodată.. oamenii le-au cântat. Şi-au cântat tristeţile şi bucuriile, iubirile, eşecurile, visurile, deziluziile... Au lăsat în urmă vieţile lor, toate scrise cu grijă şi pasiune...poveştile lor au devenit legendă, legendele au devenit mit...şi trăiesc încă..



Oamenii renunţă... e slăbiciunea lor cea mai mare. Îşi pierd voinţa, îşi camuflează eşecurile cu scuze, îşi păteză idealurile, aleg să nu mai lupte...Oamenii se resemnează, oamenii uită...uită ceea ce-i defineşte, ceea ce-i înalţă. Se rătăcesc, se separă...



Dar o iau de la capăt, întotdeauna.
E ceea ce pune lumea în mişcare.


E un ciclu etern, ne e înscris în piele şi în suflete, e parte din noi
şi din tot ce suntem, e parte din destinele noastre, din definiţiile noastre.

E cântecul nostru.

Puterea obisnuintei

Uneori lucrurile ne iau prin surprindere, la fel si oamenii....la fel cum de multe ori ne dezamagesc sau ne doboara. Totusi, de cele mai multe ori surprizele nu sunt placute, motiv pentru care devenim sceptici in privinta lor si tindem sa ne planuim viata in detaliu, la milimetru ca sa fim scutiti de neplaceri si de neprevazut. Asadar, alegem sa ne mintim...sigur si inofensiv ca sa nu suferim.... ne aparam, cel putin asa credem, si ne e bine, e confortabil....pe cale de consecinta ajungem sa traim rigid, programat, ne mintim constant si frumos, facem compromisuri ca sa ne pastram centura de siguranta si le asezam una peste alta, haotic, necontrolat pentru ca suntem convinsi ca asa e cel mai bine, ca asa e corect....si lucrurile chiar merg bine pentru o perioada si ne plac, ne admiram chiar pentru disciplina de care am dat dovada....pana cand realizam ca viata noastra intreaga e o tesatura carpita, aranjata sa para frumoasa de la depaetare, dar pe masura ce ne apropiem de ea mai mult ii observam cute, cusaturi aleatorii si strambe, o creatie demna de un amator speriat ca i-ar putea scapa acul si s-ar intepa.

Atunci devine intr-adevar complicat, cand realizam asta, ajungem la o rascruce si suntem obligati sa alegem....sa alegem intre a o lua de la capat sa recroim diferit sau a continua drumul imperfect pe care am mers pana acum. Ce e ciudat e ca de cele mai multe ori alegem sa facem ce e corect, ce trebuie sa facem, ce ne zic ceilalti sa facem, nu ceea ce simtim, nu ceea ce credem....Ni s-a intamplat de multe ori si de cele mai multe ori am fost previzibili si le-am facut pe plac celorlalti, doar ca undeva la mijloc ne-am pierdut pe noi, undeva am lasat deoparte lucrurile pe care vroiam sa le facem, visurile in care credeam pentru a face ceea ce trebuia, ceea ce era bine...undeva am renuntat sa ne mai lasam surprinsi, undeva am devenit pesimisti si posomorati...undeva am impiedicat viata sa isi urmeze cursul, l-am deviat prostesc, din frica, din orgoliu....undeva am renuntat sa mai luptam si am pierdut. Am devenit niste comedianti tristi si dezorientati...

Si intrebarile si grijile ne asalteaza, ne consuma.....ne e frica. De fapt, asta e tot, ne e frica....si preferam sa ocolim pe drumul pe care il stim decat sa pasim inainte in necunoscut.
Ne plangem de mila...carpim...

Intrebarea e: "Pana cand?"

Semplicemente io

Sunt apa.....ma strecor cu usurinta printre oameni si sap violent in stanca prejudecatilor, inec in infinitul meu tremurul infiniturilor voastre, sunt fior, sunt caldura, sunt liniste....acopar si descopar viata, purific si infurii...sunt val, sunt lupta, sunt furtuna...

Sunt foc.....ma aprind, ma consum, stralucesc, rad zgomotos....iubesc cu pasiune, privesc pastrunzator, sfidez si ironizez...sunt delir, sunt putere, sunt furie....incalzesc cu drag suflete si strang puternic maini....sunt prietenie, sunt fericire, sunt haz...

Sunt lumina....

....un adevarat carnaval...

...si o mare de liniste si candoare...

Sunt femeie....si iubesc asta.

Epigoni

Noi vorbeam pe ascuns despre iubire, voi vorbiti de Starcraft, noi ne doream sa ne aduca Mosu' portocale, voi vreti jocuri video si case de papusi, noi alergam pana la epuizare si aproape plangeam cand trebuia sa intram seara in casa ca ne chemau parintii, voi va suparati cand se chinuie sa va dezlipeasca de calculator....
Noi credeam in idealuri si-n viitor, voi nu mai credeti in nimic....

Noi visam frumos si pur, voi injurati si denigrati, noi aveam rusine si respect, voi aveti tupeu si aroganta, noi iubeam viata, voi o mimati....noi coloram sentimentele, voi le dispretuiti, noi roseam cand auzeam de sex, voi aveti cont pe redtube...

Asta demonstreaza clar ca noi suntem niste inapoiati...dar voi...voi, generatia tanara si deschisa la minte, generatia atee si rationala, voi, cei care ati avut totul....voi nu veti stii sa iubiti sau sa apreciati, voi veti calca pe cadavre, dar nu veti simti placere, voi veti zambi superior, dar nu veti rade sincer, voi veti avea aliati, dar nu veti avea prieteni, voi....
voi o sa fiti singuri,
voi o sa fiti gri,
voi o sa fiti nimic
cenusa, praf in vant...
nici noi nu vom trai etern
asta e sigur
dar idealurile noastre da.

Voi aveati de ales...ciudat...
Ar fi trebuit sa fiti mai buni ca noi...
Si totusi ati ales sa nu alegeti...
Indiferenta voastra va face mici...ignoranta voastra va incetineste....
Ironic...sunteti inapoia noastra...

Frantura de suflet

Vreau sa va cunosc mai bine....de mult timp.....mai bine decat va cunosc deja. Asa ca o sa indraznesc sa cer.....
Vreau sa-mi completati o foaie de jurnal, o foaie din voi....Vreau sa stiu o parte din voi, partea aceea poate putin ascunsa, poate putin neumblata de multi....vreau sa va deschideti putin sufletul si sa-i faceti o analiza.
Vreau sa stiu ce credeti voi ca nu trebuie uitat....10 lucruri pe care nu vreti sa le pierdeti sau sa le uitati si credeti si nici ceilalti nu ar trebui sa o faca....10 lucruri de care stiti ca sunt parte din voi....10 principii...

Si pentru ca a primi, inseamna a darui mai intai, o sa incep eu.

1. Sa nu uiti sa razi, e cel mai bun medicament pentru suflet.
2. Sa nu uiti sa iubesti, vei fi trait pentru nimic.
3. Sa nu uiti sa te bucuri de lucrurile mici, sunt mai valoroase decat par.
4. Sa nu uiti de prieteni, de prietenii adevarati, fara ei vei fi incomplet si singur.
5. Sa nu uiti sa fii copil, sa ingropi inocenta, jocul, iubirea pura din tine inseamna sa te pierzi definitiv.
6. Sa nu uiti sa fii alaturi, caldura pe care tu o imparti celorlalti se va intoarce la tine inzecit.
7. Sa nu uiti de parintii tai, sunt oamenii care te iubesc sincer si neconditionat, oamenii care iti vor mereu alaturi indiferent de situatie.
8. Sa nu uiti sa te reinventezi, altfel vei fi trait monoton si marginit.
9. Sa nu uiti de principiile tale, sa nu le corupi, sa le inalti prin tine, altfel nu vei avea ce sa dai mai departe.
10. Sa nu uiti niciodata de tine, traieste asa cum simti, fii omul care vrei tu sa fii, nu cel pe care ti-l impun ceilalti.

Nu uita niciodata de tine.


Nu vreau sa luati asta ca pe o leapsa oarecare, ci ca pe o incercare de cunoastere....a noastra si celor din jurul nostru. Eu lansez provocarea tuturor celor din blogrollul meu, dar si celor care nu se afla trecuti acolo si vor sa accepte. Asadar: Lillee, Catalina, Raza de Soare, Monica, Adriana, Orianda, Printre Ganduri, Romina, Tudor Enea, Rappa_ru', Paranoid Man, Maria, Dragos Preutescu, Ninu(desi nu mai are computer momentan), Sasha, Cosmin sunteti invitatii mei oficiali.


Cu multa caldura,
Nasturash

Eu sunt ei...

Pentru oamenii buni care te inconjoara si te umplu de seninatate, pentru oamenii calzi si calmi care te asculta si te sfatuiesc, pentru mame, pentru prietenul care te ia de mana si-ti spune ca totul va fi bine, pentru persoanele care stiu sa ierte si sa ceara iertare, pentru cei care stiu sa fie alaturi si sa bucure, pentru cei care te fac sa razi, pentru oamenii care te primesc in bratele lor cu incredere si dragoste fara sa te fi cunoscut inainte, pentru cei care surad inocent si romantic, pentru cei care strang in brate puternic, pentru iubiti, pentru frati, pentru prieteni...pentru oamenii mari din jurul nostru...Pentru ei sunt in stare sa lupt, sa zambesc chiar si atunci cand mi-e greu, sa promit, sa implinesc, sa bucur, sa ajut, sa fiu prezenta cat de mult pot eu si sa impart, mai ales sa impart...tot ce pot, orice lucru cat de mic si neinsemnat...vreau impart de la veselie pana la tristete, de la ciocolata pana la jucarii, de la zambete pana la lacrimi...pentru ca ei sunt eu....ei sunt iubire, patima, copilarie, cearta, joc, ras, cazaturi, liniste, Baba-Oarba, trandafiri, intelegere, prajituri, speranta, libertate, batai in zapada, muzica, dans, apusuri de soare, marea...ei sunt magie...ei sunt viata...

Ei m-au invatat sa fiu si le multumesc, ei m-au ajutat sa ma ridic, sa ma bucur, sa traiesc...Au fost tot timpul langa mine si m-au invatat, m-au ajutat, m-au iubit...Pentru ca voi existati eu sunt cine sunt, n-am nici cea mai mica indoiala...Poate cu unii dintre voi m-am certat, poate ca pe unii nu v-am tinut atat de aproape de mine cat as fi vrut, poate ca uneori am fost incapatanata si rasfatata, poate ca nu v-am aratat mereu cat de mult tin la voi si cat de mare parte din mine sunteti, o sa incerc sa va arat cat mai des...pentru orice lucru pe care l-am facut si v-am ranit...imi cer iertare. Voi sunteti eu...

Multumesc

Tarziu, din pacate, sper ca totusi nu prea tarziu...Am primit o distinctie foarte frumoasa si sincer incurajatoare..de care nu am aflat la momentul respectiv..Eu multumesc din suflet pentru ea Monicai, mai ales pentru ca mi-a acordat-o chiar intr-o perioada in care nu meritam deloc asta pentru nu scrisesem de mult.

O sa indraznesc sa o dau si eu mai departe Catalinei B, lui Dragos Preutescu si lui Paranoid Man.

Nu mai stiu nimic...

Sincer....nu mai pot sa scriu, nu-mi mai iese, simt ca orice incerc sa scriu suna fals, ridicol, gol...nu stiu de ce... Am tot incercat, am o groaza de postari nefinalizate care inca mi se par stupide si nu cred ca vor vedea lumina zilei. Inca cred ca mai am lucruri de spus, dar sincer, credinta asta nu m-a ajutat sa le si gasesc. Nu-mi gasesc subiectele, nu mai am revelatiile, nu mai pot sa construiesc idei pornind de la idei, nu mai am imaginatia...Simt o monotonie care nu ma lasa sa respir, ma sufoca ingrozitor de tare si nu stiu cum sa scap de ea. Da, stiu,..a fost o perioada stresanta, obositoare, pe alocuri plictisitoare, pe alocuri enervanta.....mi-am zis chestia asta de atat de multe ori incat deja am inceput sa o cred. Totusi, acum ca am scapat, habar n-am ce as putea sa fac si mai ales cum sa fac. Am nevoie de o schimbare sau poate doar de diversitate...cred ca mai degraba a doua. As avea nevoie de niste timp liber in care sa stau singura, sa ma uit la un film, nu m-am mai uitat la un film de secole, sa dorm, sa dorm mult si sa visez putin, visele ma consuma, sa ma refac, cateva zile doar...si dupa aia cred ca as fi in stare sa o iau de la capat, sa socializez....acum sincer nu pot sa fac asta si stiu ca starea mea poate fi nedreapta fata de oamenii din jurul meu pe care ii cred ca nu vor sa ma vada atat de plictisita, dar nu mai pot sa fiu asa...am nevoie de niste timp liber..de un timp fara stres, fara alergatura inutila care ma oftica atat de tare pentru ca munca de dragul muncii mi se pare un moft si o tortura, munca dedicata unui lucru care iti face placere e un efort la randul lui placut...Nu stiu daca ma stiu sa ma mai uit la mine si la lume si sa analizez cum faceam inainte, habar n-am ce ar trebui, de fapt, sa fac ca sa ies din starea asta, eu nu sper decat ca o sa o fac curand, cumva...am nevoie de o eliberare, de un hobby si de liniste, vreau putina liniste, atata tot, dar din punct de vedere fizic, propriu...
Probabil, o sa mai incerc sa scriu, probabil o sa-mi fie greu, dar, cine stie?, poate o sa regasesc puterea si inspiratia sa scriu..vom vedea..

Totul ramane trecut....

In spatele nostru vor sta mereu experientele fundamentale....dar mai ales experiente amare. Din pacate, nu putem sa pastram doar lectia primita, purtam cu noi si gustul lor si suferinta. Le retraim rememorandu-le....din instinct omenesc de autoaparare ne mintim hipnotic ca le pierdem pe drum, ca nu le mai avem, dar unele raman atat de pregnante incat ne e chiar rusine sa admitem ca inca le simtim puternic de fiecare data cand cineva ni le atinge chiar si din greseala.

Adevarat...ne sunt profesorii nostri cei mai drastici, dar si cei mai de pret, pana la urma sunt cele care ne modeleaza, in raport cu ele putem sa apreciem tot...viata insasi se raporteaza la ele. Fericirea pana la urma nu e nimic mai mult decat un antonim a carui intensitate creste pe masura ce perechea sa creste. Toti cei care se declara fericiti au suferit in trecut...fara nici cea mai mica indoiala...in caz contrar mint.

Eu...da, eu am suferit mult....si nu, nu e prima data cand ma ridic...o fac insa de fiecare data cu o doza mai mare de incredere. Merit sa pot sa devin mai puternica, merit sa pot sa vad jumatatea plina a paharului in loc sa raman la pamant lamentandu-ma. Pana la urma nimic din ceea ce am facut nu se mai poate indrepta...

Pana la urma directia e inainte, iar tot ce a ramas in urma e un vis in care nu mai pot sa ma intorc.

Acum ca m-am calmat, nu vei citi tristete pe chipul meu, poate putina indignare...
Oricum, cu timpul, numai ridurile imi vor mai trada durerea...

Draci. Scuze. Draci

Da...Sunt nauca...Si nu, nu mai am chef de reprosuri si nici de consolari inutile. Am draci, trec tot eu peste...n-am plans si n-am chef sa fac asta. Clar?

Buun..Acuma inspiram puternic si o luam de la capat.

Imi cer scuze pentru intarziere si nebagare in seama, da, recunosc, am fost ocupata, fericita dupa care extrem de enervata...motiv pentru care nu am putut sa scriu si nici sa comentez.

Promit sa imi revin repede si sa ma intorc cu forte proaspete.

Fericit

Vreau sa ii multumesc mult unei persoane care m-a facut sa zambesc intr-un mod foarte special. Cineva care merita toate multumirile si tot respectul pe care i le pot acorda eu.
Ninu, sa stii ca ai facut un copil fericit.

Foaie de jurnal

Nu vreau sa cresc...oamenii mari privesc urat si fals, se imbraca elegant si vorbesc cu diplomatie, sunt seriosi si posomorati, sunt stresati si insensibili, reci si pasivi...
Oamenii mari
nu rad, zambesc discret,
nu iubesc, pun in comun salarii,
nu vorbesc urat, dar ranesc surazand,
nu adorm tarziu, nu beau, nu plang, nu tipa, nu se opun...

Oamenii mari nu traiesc...

Eu nu vreau sa cresc...eu vreau sa iubesc, sa strang in brate cu drag, sa nu ma incrunt, vreau sa pot sa plang, vreau sa rad zgomotos, sa glumesc,...VREAU SA FIU, e dreptul meu...

Eu o sa-mi pastrez inocenta, dar si pasiunea, o sa te sarut fara retineri si o sa-ti plang in brate...
O sa fiu in continuare copilul tau...




O sa fiu la fel de impulsiva si de VIE...

Moare cate putin....

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.


Pablo Neruda

Zid

Nu te mai uita la mine ca la un strain, nu ma mai judeca dupa aparente. Nu ma dobori doar pentru a demonstra ca poti, nu ma trata cu dispret inainte sa-ti demonstrez ca il merit.

Tu, care ma privesti cu aroganta si ma etichetezi cu usurinta, nu stii nimic despre mine, nu ai dreptul sa ma iei in deradere, nu trebuie sa ma judeci dupa ceea ce par, pune-ma la incercare si vezi ce sunt.

Tu, care treci in fiecare zi pe langa mine pe strada si pleci capul ca nu cumva sa-ti intersectezi privirea cu a mea, ridica fruntea si descopera-ma, uita-te in ochii mei si cunoaste-ma, eu sunt la fel ca tine, ne separa niste bariere ciudate si chiar absurde. Vorbeste cu mine, te-as ajuta daca as stii ca vrei si pot.

Pastreaza-ti indiferenta si aroganta, comoditatea si dispretul, priveste-ma, accepta-ma, invata-ma, nu ma ocoli, nu ma ajuta sa cad.

Umilinta nu ma va face nici pe mine mai puternic,

nici pe tine mai bun.

Pentru ca intre noi s-au ridicat ziduri, pentru ca le-am ajutat sa creasca, pentru ca invatam cum sa calcam in picioare si nu cum sa ne ridicam in ele imediat dupa ce cadem, pentru ca nu dam drepturi, ci reclamam, pentru ca am uitat ca nu traim singuri intr-un spatiu inchis ar trebui sa invatam din nou sa ne descoperim, sa nu acceptam modelele impuse, sa ne trasam noi propriile principii, sa nu ne lasam intimidati si nici sa nu intimidam.

Zidul dintre mine si tine se va sparge cand prima ta privire o va atinge pe a mea, cand primul tau cuvant cald se va lovi de timpanul meu, cand o sa ai curaj sa recunosti ca nu ai avut justificare pentru comportamentul tau, cand vei constientiza ca ai gresit.

Eu voi stii sa iert si sa distrug zidul, tu vei indrazni sa iti sacrifici mandria?

Parol! Eu pot mai bine...

Pe scena teatrului vostru absurd si murdar ma asez si rad. Eu, actor anonim si regizor debutant, ma pun in mijlocul fanfaronadei voastre si am curaj sa va spun ca piesa asta e jalnica, sunteti niste fabricanti de masti ieftine, vanzatori de emotii false, va etalati cu idei reduse si promisiuni ireale...

Voi, care aveti impresia ca ne conduceti, sunteti niste nimicuri cu nume pe care nu le va retine nimeni niciodata, voi, care aveti impresia ca veti fi trecuti in cartile de istorie si nepotii vor citi despre voi, sunteti extrem de dispensabili, prostesc de manipulabili. Jucati dupa un scenariu la fel de idiot, de gol, de fad ca si voi.

Eu, care nu sunt nicidecum impresionata de prestatia voastra stupida, ma ridic si spun clar si raspicat "NU", nu mai vreau sa fiu nevoita sa asist la jocul vostru neinsemnat.

Dati-va jos de pe scena mea!
Lasati-ma sa va arat ce inseamna aia teatru!
Eu chiar am ceva de spus.

Coborati mai repede! Ma plictisiti.

Nasturash a lui 2009

Provocare de la Monica...pentru care multumesc mult:*

1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce n-ai mai incercat pana acum?

Am fost in tabara cu cei mai buni prieteni ai mei, lucru pe care chiar nu apucasem sa-l fac pana acum, am fost in Arad si pentru ca vroiam sa vad mai bine orasul, m-am urcat intr-un tramvai si am mers cu el pana la cap de linie, de unde l-am luat din nou sa ma intorc de unde am plecat, am primit de la tata un aparat de fotografiat profesionist si am facut o pasiune din a imortaliza cat mai multe locuri si oameni, mi-am facut blog, m-am intragostit. Sper sa nu-mi fi scapat ceva.

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator? - Nu au fost chiar atat de multe lucruri pe care mi le-am propus, recunosc...dar pentru moment da, ma tin de ce mi-am promis ca o sa fac. La anul probabil o sa fac la fel.

3. A nascut cineva apropiat tie? - Nu.

4. A murit cineva apropiat tie? - Nu

5. Ce tari ai vizitat? - Pai...decat Romania

6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010? - Nu mi-a lipsit nimic in 2009 atat de notabil.

7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce? - Sunt mai multe si fiecare au avut frumusetea lor.

8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an? - Am ajuns din nou la nationala la chimie.

9. Care a fost cel mai mare esec? - N-am luat decat mentiune speciala la nationala la chimie.

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase? - Am avut o gripa urata prin primavara.

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat? - Un laptop pe care l-am platit jumatate din banii mei.

12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat? - Tuturor oamenilor care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit.

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare? - Al unui fost bun prieten care mi-a dovedit ca e foarte copil in sensul destul de rau al cuvantului si care nu vrea sa se se schimbe.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai? - Pe carti, pe laptop, pe apa sambetei...

15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa? - Am descoperit ca am langa mine oameni care merita toata iubirea, prietenia, atentia, respectul, intelegerea mea, am aflat ca am niste puncte de sprijin solide daca e sa cad.

16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009? - destul de multe, dar probabil de notat ar fi Freestyler.

17. Comparativ cu anul trecut esti:

* Mai fericită mai putin fericita? - Mult mai fericita.

* Mai slaba sau mai plinuta? - mai slaba (cu 7 kg chiar:D\:d/)

* Mai bogata sau mai saraca? - mai bogata spiritual, financiar sincer n-am analizat ca sa pot sa concluzionez.

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult? - Sa stau cu prietenii mei mai mult decat am apucat, vara asta mi s-a parut ca le-am acordat prea putina atentie, am realizat abia spre sfarsitul vacantei asta si am profitat pe deplin la momentul respectiv, dar as fi vrut sa imi dau seama mai devreme. Acum am invatat lectia.

19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin? - Sa ma plictisesc, chiar as fi vrut si inca vreau sa fac asta cat mai putin.

20. Cum vei petrece Craciunul? - Eu sper ca la fel ca ultimul.

21. Care a fost cea mai buna carte citita? - "Un veac de singuratate" de Marquez

22. Ce ti-ai dorit si ai primit? - Pe cineva care sa ma iubeasca asa cum vroiam eu.

23. Care a fost filmul tau preferat din acest an? - sincer...nu stiu

24. Ce ai facut de ziua ta? - am stat cu prietenii mei cei mai buni

25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009? - mai comod, mai frumos, mai diversificat

26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire? - Niste oameni anume din jurul meu

27. De cine ti-a fost dor? - De niste fosti vecini

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o? - fostul meu prof de psihologie, mi s-a parut tipul de om care chiar merita sa fie numit profesor, il regret destul de tare si din pacate cred ca nu o sa mai apuc sa fac vreodata cu el ore.

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009: - Daca ai rabdare si ambitie, poti sa obtii ce-ti doresti.

Eu pasez tuturor celor carora le-a placut si au avut rabdare sa citeasca.

Liniste...

Am fost revolta, am fost val, am fost furtuna....Am privit cu dispret, m-am enervat, am tipat, m-am consumat, m-am ofticat, am plans mult...Am luat decizii proaste, recunosc, am alergat, am incercat sa schimb si sa conving, m-am luptat de multe ori cu nimicul, am vorbit cu peretii...Am fost singura inconjurata de oameni, am pus la suflet insultele, le-am tinut minte, m-au impietrit...Au fost izvor de furie, l-am folosit pe tot, am scos energie din piatra seaca, am luptat pentru, pentru....pentru ca sa nimic.
Am gresit...
Am realizat asta la timp....
Am luat-o de la capat...
Am luptat in tacere....am luptat pentru mine
Am fost departe de a schimba fundamental pe cineva sau de a atinge cu ceva pe cei care m-au ranit....
M-am schimbat...

Acum nu simt decat liniste...nimic mai mult...o liniste plina, multumitoare, calda....
Nu ma supun, nu m-am plafonat, nu tac daca ma simt jignita, nu ar fi normal, dar nu ma mai consum, nu mai pun suflet in lucrurile neinsemnate, in certurile banale....
Am uitat tot...am uitat insultele, nu le mai tin minte nici forma, nici fondul...nu tin minte decat ca niste oameni anume nu trebuie bagati in seama...nu mai stiu de ce...stiu doar ca trebuie sa ma apar de ei si atat....
Am trecut strat gros de ceata peste amintirile dureroase...Le-am incuiat cu grija. Nici nu cred ca mai stiu pe unde le-am aruncat....

Nu mai simt nimic in afara de liniste....

Bucatica de marturisire...

Am primit o invitatie si o provocare din partea lui Ninu. Multumesc mult pentru leapsa, o voi onora.
Sper sa puteti cunoaste o particica din mine dupa ce veti citi raspunsurile.

Daca as fi fost:

O LUNA: as fi fost aprilie
O ZI A SAPTAMANII: as fi fost luni
O PARTE A ZILEI: as fi fost noaptea
O DIRECTIE: as fi fost inainte
O PLANETA: as fi fost Pamant
UN FILM: as fi fost Jack Frost
UN LICHID: as fi fost apa, toate celelalte sunt derivate
O PIATRA: as fi fost rubin
UN TIP DE VREME: as fi fost ploaie calda de vara
UN INSTRUMENT MUZICAL: as fi fost chitara
O EMOTIE: as fi fost fericire
UN SUNET: as fi fost clinchet de clopotei
UN ELEMENT: as fi fost pamant
UN CANTEC: as fi fost "Nothing else matters"
O CARTE: as fi fost "Despre dragoste si alti demoni"
UN SCRIITOR: as fi fost G.G. Marquez
UN PERSONAJ DE FICTIUNE: as fi fost Arwen
UN ORAS: as fi fost Paris
O AROMA: as fi fost vanilie
O CULOARE: as fi fost verde crud
UN MATERIAL: as fi fost bumbac
UN CUVANT: as fi fost libertate
O PARTE A CORPULUI: as fi fost ochi
O EXPRESIE A FETEI: as fi fost zambet
UN PERSONAL DE DESENE ANIMATE: as fi fost Jerry
O FORMA GEOMETRICA: as fi fost piramida
DACA AS FI FOST UN NUMAR: as fi fost 7
UN MIJLOC DE TRANSPORT: as fi fost vapor

Daca aveti chef sa va jucati, Lillee si Monica Olteanu, va pasez leapsa.

Fereastra in suflet....

Fericirea e un pachet de franturi de viata. E un album unde sunt trecute momente scurte si scumpe, cateva bucati de iubire amestecate cu parfum de veselie, un amalgam de rasete, de victorii, de surprize, o mare de liniste, de multumire, un timp de vis, de lupta....o viata de om. Le tinem pe toate in podul palmei noastre, le atingem delicat, le ingrijim...Cand deschidem pumnul, le privim cu duiosie, amintindu-ni-le...dupa care le strangem din nou aproape de suflet. Le vom pastra mereu, ele ne vor alina, ne vor motiva, vor fi comoara noastra cea mai de pret.....ele suntem noi....

Voi tine mereu minte ca momentele simple m-au facut sa simt lucruri mari.
Voi pastra aproape, in cutia mea cu fericire, magia lor.

Nu-mi voi uita niciodata

Zambetul de copil

Speranta...



Marea....

Dragostea...

.

Pentru ca....

Pentru ca am cautat, am luptat, am invatat, ne-am ridicat, am invins, pentru ca am ras, am tipat, am cantat, am alergat, am iubit, pentru ca ne-am enervat, ne-am rastit, am injurat, am fost impulsivi, pentru ca am fost atat de buni, de lasi, de rai, de hotarati, de tristi, de implicati, de veseli, de indiferenti, pentru ca am fost "atat de noi", MERITA sa iubim ceea ce suntem, TREBUIE sa avem ambitie sa luptam in continuare sa devenim ceea ce inca nu suntem.

Pentru ca am ramas in picioare, pentru ca mai vrem sa o luam de la capat, pentru ca avem din nou planuri de inceput de drum, pentru ca nu regretam nimic, pentru ca suntem capabili, vom avea un an la fel de plin, la fel de zbuciumat si de linistit, la fel de greu si "de al nostru".

Va doresc un an nou diferit si la fel!