Carnaval de voci. Carnaval de liniste.

Seara....luminile difuze, masinile care merg incet, racoare si haine comode, baietii care stau tot timpul de vorba la coltul strazii, o doamna imbracata intr-o rochie alba vaporoasa, care lasa o dara notabila de parfum in urma ei si fetele care s-au plimbat toata seara cu rolele si acum isi iau la revedere si se duc spre casa, rockerul care a fost sa joace tenis si si-a uitat cheile, o mama tanara plimbandu-se cu fata ei, cuplul de batrani care se plimba tinandu-se de mana, oamenii imbracati strident ducandu-se spre cluburi si magazinele goale cu vitrini mereu luminate, adiere de vant si muzica in casti, terase pline si relaxare.....pentru ca asa e in fiecare noapte, in fiecare vara. Parfum de liniste.

Undeva....

Îmi doresc să mă fi născut undeva în provincie, într-un orășel cochet și plin de flori, cu magazine colorate la tot pasul, cu oameni puțini, dar veseli, liniștiți, și civilizați...cu străzi înguste, felinare și aer curat. Un loc cu o climă plăcută mai tot timpul anului, îmbietor și revigorant...




Sau poate undeva lângă o mare perfect albastră și mereu limpede, care se unește cu muntele. Un loc plin de oameni care chicotesc și se distrează, care caută cele mai bune locuri să facă fotografii și să se ascundă de soare, un oraș cu multe terase și mulți turiști din toate colțurile lumii...





De fapt....mă imaginez uneori într-un oraș mare și aglomerat, cu multe muzee și teatre, cu bulevarde largi și parcuri mari, cu oameni grăbiți și clădiri înalte, cu ambasade, restaurante și malluri.





Cumva...îmi doresc să mă fi născut de mai multe ori....