miercuri, 30 decembrie 2009

Contrast

Speranta. Ambitie. Schimbare. Timp. Evolutie. Reinventare. Munca. Satisfactie. Curiozitate. Relaxare. Idealuri. Iubire. Durere. Prieteni. Muzica. Frica. Furie. Supriza. Ras. Cearta. Iertare. Putere. Remuscari. Plictiseala. Rabufnire. Tradare. Trecut. Indoiala. Insomnie. Desert. Lupta. Bucurie. Implinire.

Am fost de toate anul asta, am urcat pe munti, dar le-am si privit cu dezamagire culmile de la poale, am iubit si am suferit, ne-am enervat si ne-am impacat, am fost multe firi intr-un singur om, dar, Doamne, am fi fost atat de banali daca ne faceai altfel, atat de seci, de liniari, atat de monotoni....

Ai fi putut sa ne faci identici, Doamne, dar ne-ai dat gandire...

Ne-ai facut infiniti....


joi, 24 decembrie 2009

Scrisoare catre ei...Scrisoare catre voi...

Lor, celor care au transformat Craciunul intr-un maraton, care l-au impodobit cu aroma de indiferenta si dispret, lor, celor care i-au patat simbolurile si insemnatatea, care l-au trecut in registre de contabilitate si l-au tradus in promotii si imbulzeala, lor, celor care isi petrec sarbatorile de iarna pe insule exotice, lor le doresc cadouri scumpe, sampanie fina, lux, stralucire, fast....

Voua, celor care inca mai impodobiti bradul cu nostalgie, care ascultati colinde si stati inconjurati de caldura oamenilor pe care ii iubiti si nu de focul semineelor din marmura, voua care depanati amintiri si impartiti iubire de Craciun si nu cutii colorate sau zambete false, voua care inca n-ati uitat esenta, semnificatia, scopul, credinta, voua va doresc sa nu va schimbati, sa nu va pierdeti, va doresc sa radeti mult, sa mancati putin, sa va bucurati de oameni si nu de banii lor....

Craciun fericit!


luni, 21 decembrie 2009

Caminito

"Exista in Boca, in cartierul portului vechi, unde casele se imbraca in culorile violente ale rosului-aprins, ale galbenului de lamaie si ale negrului smolit, in Boca micilor ambarcatiuni pescaresti, a atelierelor de reparatii, a navoadelor intinse la uscat, a miresmelor de gudron ars si a apelor sarate, in Boca acelei echipe de fotbal care, purtandu-i numele si culorile, i-a dus faima pana departe, exista o strada care nu e nici "cea mai lunga", nici "cea mai lata" din lume, o strada modesta, pe care oamenii nici n-au botezat-o. I-au spus simplu: Caminito. Straduta. O straduta cu case linistite de un cat si cu seri in care indragostitii ii adaugau solitudinii poezia lor. Si poate Caminito s-ar fi pierdut prin multimea strazilor necunoscute ale lumii daca un magician, un artist nu i-ar fi daruit, prin trasatura de bagheta a penelului sau, un alt destin. Artistul-magician s-a numit Quinquela Martin.

Fiecare colt al ei a inceput sa se transforme prin culori, basoreliefuri, statui si versurile scrise pe peretii ei intr-o opera de arta. In jurul lui Quinquela, sufletul Bocai, se strang pictori, sculptori, compozitori, poeti. Multi din ei pescari si cazangii, pantofari sau navigatori... Culorile curcubeului imbraca Boca...


Nostalgia unei tinereti risipite te invaluie uneori pe pereti:
....Pentru ultima oara am venit
Sa-ti povestesc durerile mele
Caminito, straduta cu flori -
De cand am plecat, o, prietena mea!
Pasii mei tanjesc dupa tine
Sunt trist si ma duc...
Nici pe ea n-am mai intalnit-o de atunci
In fiecare seara sunt singur,
Caminito, si nici ea nu mai vine...
Versurile sunt scrise de unul dintre primii compozitori ai tangoului argentinian, Juan de Dios Filiberto.

Aici, pe Caminito, s-a nascut tangoul argentinian - iubirea, luna, tristetea - tangoul, uneori languros si senzual ca dragostea penumbrei cu un felinar, alteori expresiv ca verbul portuarilor din taverne. Il mai canta prin Caminito, prin carciumile portului, cate un batran flasnetar, El Organillo, alungat din centru de huiduielile tonomatelor ca de pietrele indiferentei.

...garbov, cu ladita lui cu minuni
si cu glasul lui putin ragusit, putin obosit,
imparte tuturor
o felie de luna, o farama de dragoste, o lacrima
si un ciob de speranta..."

Toma George Maiorescu, "Zeii desculti"

Cartea din care face parte fragmentul este un scrisa sub forma unui jurnal de calatorie in care autorul imortalizeaza niste momente unice din lumea fantastica si, pentru el, noua a Americii Latine. Mie, dintre toate, povestea asta mi-a ramas intiparita in minte. Sper sa va placa si voua.


duminică, 20 decembrie 2009

N-ai drept....

1.N-ai drept sa renunti, vei pierde tot, vei fi un capitan fara echipaj.

2.N-ai drept sa fii indiferent, nu traiesti singur intr-un spatiu inchis.

3.N-ai drept sa te minti, vei fi trait in van, te vei fi hranit cu iluzii.

4.N-ai drept sa dispretuiesti valorile celorlalti, nu esti stapanul gandurilor lor.

5.N-ai drept sa iti justifici greselile, nu valoreaza nimic, trebuie sa le intrepti.

6.N-ai drept sa tradezi, iti vei murdari onoarea si-ti vei pierde prietenii.

7.N-ai drept sa ranesti, te vor izola, te vei ucide singur.

8.N-ai drept sa iti corupi idealurile, iti vei manji principiile.

9.N-ai drept sa distrugi, nimic din ceea ce curat nu merita ranit.

10.N-ai drept sa omori, nici pe tine, nici pe ceilalti, nu vei fi nimic mai mult decat un las.


Ai drept in schimb sa alegi....
Fa-o cu minte!....

Antiteze

"N-ai dezmierda, de n-ai stii sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
De n-ai fi ras, n-ai fi stiut sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur singur rana nu-ti legai
Cu mana ta n-ai unge rani straine,
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Si nu te-nalti in slavi daca nu cazi
Cu fruntea grea in pulberea amara,
Si daca-nvii in zambetul de azi,
E c-ai murit in lacrima de-aseara."

Radu Gyr, "Poezia in catuse" - am redescoperit cu drag aceasta poezie, v-o recomand cu multa caldura, dimpreuna cu tot volumul care e sublim.

Voi...Ei...

Voi care sunteti iubitele masinilor si portofelelor iubitilor vostri, voi care va vindeti trupurile in schimbul unor cadouri ieftine, voi care va pierdeti tineretea in paturile lor uzate si alergati dupa ei, implorand, voi care va veti ascunde ridurile cu rusine, voi va irositi viata intr-o lupta oarba, va daruiti nimicului, primiti sarutari goale, voi veti imbatrani singure si triste, veti regreta, veti plange, veti realiza cu stupoare ca ati murit cu mult timp in urma....

Ei care alearga dupa averi si isi joaca viata in casinouri, ei care colectioneaza femei de firma si bauturi fine, ei care isi etaleaza banii si trofeele la receptii somptuoase, ei vor ramane cu o lunga lista de cuceriri care au trecut aproape neobservate prin dormitoarele lor, lasand poate in urma doar o dara de parfum si niste urme de ruj...nimic mai mult...Vor muri in mizeria in care au trait, vor trage singuri cortina comediei tragice pe care ei insisi au regizat-o, se vor stinge fara ca nimeni sa observe...

Frumusetea voastra si banii lor sunt niste masti, niste minciuni, dar cand o sa realizati asta va fi deja prea tarziu...

Tineretea voastra si banii lor sunt trecatoare, sunt scurte, le veti pierde repede...fara sa le fi pretuit si folosit cu adevarat....

Timpul vostru si banii lor se consuma mai repede decat va imaginati, le veti irosi pe nimicuri...

In pricipiu, totul se reduce la voi si la banii lor..... Chiar nu va dati seama ca voi aveti tot si ei n-au nimic? Ei nu cumpara ceasuri, bijuterii, haine pentru voi, ei va cumpara pe voi....la un pret prea mic....in timp ce voi daruiti tot ce aveti mai scump......Voi trebuie sa rupeti lantul, succesiunea, voi puteti.....

Voi v-ati pierdut pe drum....Regasiti-va! Luptati!

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Nu stiu...Nu vreau...

Nu stiu sa pierd, am prea mult orgoliu,
Nu stiu sa ranesc intentionat, mi-e prea mila,
Nu stiu sa mint, pur si simplu nu-mi iese,
Nu stiu sa refuz oamenii la care tin, ii iubesc prea mult,
Nu stiu sa tac, ma ia gura pe dianinte,
Nu stiu sa dau putin, cand impart, impart tot sau nimic,
Nu stiu sa-mi bat joc de oamenii care-si bat joc de mine, asta poate si pentru ca ei sunt prea nesimtiti sa fiu eficienta in actiunile mele,
Nu stiu sa ma apar altfel decat parand dura si dezinteresata, e singurul meu scut,
Nu stiu sa judec dupa aparente, naivitatea ma obliga sa acord o a doua sansa tuturor,
Nu stiu sa iert, oamenii care m-au ranit, cu greu au reintrat in viata mea, de fapt recunosc un singur caz, dar acolo a fost iertare reciproca...

Nu vreau sa ma schimb....

joi, 17 decembrie 2009

Aceeasi varsta

"Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile,
am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Si poate morile sale de vant,
dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
Am aceeasi varsta cu Don Quijote si drumul m-asteapta
si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vant
nu-mi mai lipseste nimic.

Ba da, eu m-am nascut dupa Descartes."

Octavian Paler, "Scrisori Imaginare"

Da, am aceeasi varsta si dorinta sa pornesc la drum, aceeasi sete sa-mi cuceresc idealurile. N-a trebuit decat sa-mi construiesc morile. De acum nimic nu ma poate opri. Ma voi lupta orbeste cel mai probabil, dar scopul meu va fi inalt, il vor intelege putini, dar ei vor fi pentru mine armata. Si poate ca cei mai multi ma vor condamna si-mi vor considera luptele inutile, dar asta nu ma va intimida. Ma vor fi judecat degeaba pentru ca la randul lor se bat cu propriile mori de vant, doar ca in oarba lor credinta, vor nega asta tot timpul. Nu mi-e frica. Rationalismul lui Decartes nu este decat un pretext al celorlati pentru a ma lua in deradere, dar nici ei nu-l respecta, sunt doar manipulati de filozifia sa. Isi vor face si ei iluzii si de fiecare daca cand asta se va intampla, cand instinctul le va domina ratiunea, se vor gasi pe aceeasi treapta cu mine, luptand cu nimicul... sau, de fapt nu chiar la egalitate, eu voi fi contienta de ceea ce fac, ei se vor minti in continuare.

Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile,
am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel.

marți, 15 decembrie 2009

Un moment unic. . .

Azi am avut ocazia nu sa cunosc, asta ar fi imposibil, dar sa impart acelasi timp si spatiu cu un om de geniu, cu o prezenta unica: academicianul Eugen Simion.

Azi am asistat la un spectacol. . . un spectacol de idei, de povesti, de cultura in cel mai pur sens. . . Un om care are mult mai multe de spus decat ar avea timp sa o faca, un om in care se zbat cuvinte, ganduri, timpuri si trairi remarcabile, un om inalt, superior s-a coborat azi la nivelul unor actori marunti si a impartit cu ei o bucata, fie ea cat de mica, din viata sa. . .

A vorbit despre relatia sa cu Eugen Ionesco atat din punctul de vedere al cititorului si criticului, cat si din postura de cunostinta a acestuia. Si-a prezentat ultima carte in care vorbeste despre acest mare scriitor care a fost Ionesco, realizand o analiza a vietii si operei sale si incercand sa ii redea nationalitatea si noua dreptul de il numi fara sfiala Ionescu.

Azi noi toti cei din sala am fost spectatori la o piesa rara si memorabila, azi am avut onoarea de a asista la jocul unui mare actor. Azi el a vorbit, iar lumea din jurul sau a incremenit si a ascultat.

vineri, 11 decembrie 2009

Celor care cred ca lumea asta prin iubire va scapa

Celor care cred, celor care au aflat, celor care simt... Voua va cer sa nu pierdeti prosteste, sa nu uitati, sa nu manjiti in vreun fel dragostea, sa credeti in continuare in ea, sa va pierdeti in ea, sa va salvati in ea. Nu sa va ascundeti, dar sa va sprijiniti in ea, nu sa va afundati, dar sa va refugiati. Voi care ati descoperit, impartasiti, iubiti, suferiti si iubiti din nou. Voi veti ramane inalti desi va veti simti de multe ori sfasiati, voi veti stii ce inseamna sa pierzi, dar veti mai stii ca ati trait pentru ceva.

Celor care cred, celor care cauta, celor care inca n-au aflat... Voua va cer sa cautati in continuare, sa daruiti necontenit, sa asteptati cu speranta, sa nu va pierdeti idealurile, voi veti primi inapoi negresit, credinta voastra poate sa depaseasca orice obstacol, prin ea puteti purifica, puteti schimba, puteti inalta.

Voi sunteti speranta, lumina, salvarea. Voi veti suferi mai mult ca altii, dar veti simti ca traiti, ca nu v-ati instrainat, ca inca mai aveti lupte de dat si merita sa o faceti.


joi, 10 decembrie 2009

Dintre noi se vor alege liderii

Traim din pacate intr-o tara care nu ne ofera exemple, care nu ne ajuta sa ne dezvoltam corect, care pune in prim plan mizeria, ipocrizia si nonvalorile. Noi trebuie sa ne trezim singuri, sa invatam singuri, sa citim, sa aflam, sa discernem.

Inca avem timp sa facem asta, inca putem sa ne pregatim, fiecare carte citita, fiecare lectie invatata se vor aseza in spatele nostru si ne vor face mai puternici, mai siguri pe ceea ce stim si pe ceea ce vrem. Pentru ca noi trebuie sa vrem, noi avem datoria sa zdruncinam politica de sluga pe care ei au implementat-o in tara asta, politica pumnului si a banului. Nimic din ceea ce ei au cladit nu va ramane. Daca noi nu vom schimba ceva, copiii nostri vor mosteni nimicul, cenusa, noi trebuie sa selectam de pe acum liderii, ei trebuie sa se afle printre noi, ei vor avea sarcina sa ne conduca, sa ne reprezinte, sa schimbe, sa lupte pentru ideile noastre.

Noi avem datoria sa ne revoltam, sa protestam pentru ca schimbarea nu mai poate acum sa vina decat de la noi, noi care inca avem timp, noi care inca avem energie, noi care inca putem si vrem. Noi trebuie sa ne stim drepturile, principiile, noi trebuie sa ne inaltam prin cunoastere si sa rasturnam sistemul de valori cat inca nu e prea tarziu.

Eu, da, mai vreau o revolutie si nu una trucata, ci una cat se poate de reala, care sa distruga muntii de minciuna si de coruptie pe care stam, care sa ne redea libertatea de a gandi si dreptul de a cunoaste.

Se poate ca tu si cu mine sa stam la masa cu liderii, hai sa nu mai fim indiferenti.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Cadourile cele mai frumoase nu sunt materiale

M-am saturat sa vad oameni care asteapta Craciunul ca sa primeasca ceasuri si haine si oameni care se imprumuta sa puna ceva pe masa, mi-e mila de oamenii care isi petrec sarbatorile de iarna pe scaune reci, la televizoare diferite, autoizolandu-se, dar mi-e si mai mila de cei care sunt singuri fara sa fi ales asta. E o lume a contrastelor prea mari, hai macar noi care putem inca sa alegem, sa alegem corect.

Eu nu vreau de Craciun cadouri scumpe, dar vreau cadouri mari. Vreau caldura prietenilor si nu banii lor, vreau iubirea si intelegerea pe care stiu ca o merit si nu pretind dovezi materiale pentru a ma convinge de ele. Vreau ca tu, calatorule care bati la usa mea, sa stii ca esti binevenit si sunt dispusa sa impart cu tine fara sa-ti cer inapoi nimic. Onoreaza-ma decat cu spiritul si bunavointa ta.

Hai noi care mai putem inca sa alegem, sa alegem cadourile cele mai simple si cele mai pline pentru ca peste ani vom tine minte sentimentele si nu obiectele care ne-au legat de oameni.

vineri, 4 decembrie 2009

Romania e o tara frumoasa. Pacat ca e populata

Ma gandeam azi cat de frumoasa e marea, cat de romantica si de sublima, cat de frumosi sunt muntii, cat de impozanti, cat de calda si calma e campia si ma gandeam ca noi le avem in tara asta pe toate, ca pe o raza de 300 de km pot sa ajung pe orice forma de relief, trebuie doar sa vreau.

Si totusi de ce nu ne place noua tara asta?...Aaa...gata...mi-am adus aminte. In ea traiesc niste fiinte primitive. Fiinte care ne polueaza aceste foarte frumoase peisaje, care ne invadeaza iarna statiunile montane nu ca sa admire privelistea sau sa se bucure de ea, ci ca sa bea, sa manance si sa asculte manele. Vara tot ele ne umplu plajele ca sa se bronzeze pe corpurile sculptate de mancarea din iarna.

Acum ma intreb pentru a nu stiu cata oara, cine i-a deversat pe astia in aerul nostru? De ce trebuie sa-i suportam de atata timp? Si mai ales, ne scapa si pe noi cineva de ei?

marți, 1 decembrie 2009

Mesaj din tara lui Papura Voda - Ajutoooooor!!!

Poate cineva sa isi imagineze ceva mai romanesc de atat?



Baaaaaaah!!!!!!! Isi mai aduce cineva aminte ca noi nu avem Guvern, ca economia e la pamant, ca avem 700 000 de someri si datorii externe de miliarde de euro? Aaaah? N-am nimic impotriva alegerilor, ne-am luptat pentru dreptul de a vota, dar sincer, de asta ne arde noua acuma?

vineri, 27 noiembrie 2009

Studiu de caz

Asta e tara in care lumea se odihneste, se trezeste la 10, se scarpina in fund, se uita la soare si se culca la loc.
Romanul are, totusi, niste evenimente foarte importante de la care nu poate lipsi:

1. Meciul dintre Dinamo si Steaua pe care fereasca Dumnezeu sa-l rateze, care de obicei se termina egal si la care cefosul din fata televizorului sau de pe marginea stadionului zbiara cat il tin plamanii, racnete care sunt stinse cu mici si bere ca bietul om ar muri altfel.

2. Gratarul din fiecare Sambata, Duminica, Craciun, Revelion, Paste la care se adauga si celelalte sarbatori ortodoxe si mai nou catolice cu cruce rosie si neagra, ca de... romanul e inainte de toate credincios.

3. Ziua de alegeri care este un mare prilej de cinste atat la propriu cat si la figurat, zi in care nu conteaza unde pune romanul stampila ca tot PSD si PDL intra in turul doi.

4. Disparitiile si reaparitiile Elodiei care inca nu cred ca se stie daca e moarta sau e vie si care framanta mult neuronul colectiv romanesc.

Daca stau totusi bine sa ma gandesc, romanul e o persoana destul de stresata. Mi se pare si normal sa mai doarma din cand in cand.


catavencu.ro

miercuri, 25 noiembrie 2009

Daca tu, eu

Daca tu cazi, voi fi acolo sa te ridic. Daca te indoiesti, o sa te inteleg si o sa te ajut. Daca vrei sa plangi, umarul meu va fi acolo sa te sprijini pe el. Daca vrei sa spui, eu o sa te ascult si orice ai spune nu te voi judeca. Daca e sa ai nevoie de cineva sa te acopere, eu voi fi acolo sa o fac. Si daca vei gresi, voi stii sa te iert si daca voi gresi vei stii sa ma strangi in brate.

Asa arata prietenia si esenta ei nu trebuie pierduta, nici macar alterata. Nu trebuie subestimata sau suprimata. Nu trebuie uitata sau indepartata.

marți, 24 noiembrie 2009

Tot ce nu ma omoara ma face mai puternic

Am pierdut prea mult timp incercand sa ascultam ce spun altii. Nu credeti ca ar fi cazul sa incepem sa vorbim?

Sa le demonstram prietenilor, dar si adversarilor ca nu suntem pasivi la ce se intampla in jurul nostru, ca suntem treji si in stare sa ne avantam in viata, ca stim ce vrem si cum vrem.

Sa le spunem parintilor, dar si profesorilor ca ne-am insusit criticile si invatamintele, ca de acum putem sa analizam si sa discernem singuri, ca avem lucruri de spus, idei de profilat, proiecte in minte, multa energie si ambitie, ca de acum suntem colaboratori, nu subordonati.

Suntem oameni capabili, oameni care devin mai puternici pe masura ce cunosc, care se reinventeaza zilnic, care scot din infrangeri vointa sa continue.

Noi nu suntem rasa superioara, dar suntem cea care va restabili echilibrul si valorile.

luni, 23 noiembrie 2009

Ne cunoastem de undeva?

Acest blog nu este nu un pamflet, orice asemanare cu viata de zi cu zi e absolut intentionata.

Nu se adreseaza oamenilor cuminti, ci oamenilor cu minte. Nu pledeaza pentru ipocrizie si nonsens, nu cultiva prejudecati, deschide orizonturi.

Isi propune sa transmita un mesaj, nu sa raspandeasca barfe, sa acuze nominal si direct, nu sa se ascunda dupa pudibonderii jalnice.

Nu cersesc atentie, dar stiu ca merit respect. Nu vreau sa fac oamenii mai buni, vreau doar sa-i trezesc la realitate. Nu ma umilesc, nu tac, nu accept.

Ne cunoastem de undeva?