Studiu de caz

Asta e tara in care lumea se odihneste, se trezeste la 10, se scarpina in fund, se uita la soare si se culca la loc.
Romanul are, totusi, niste evenimente foarte importante de la care nu poate lipsi:

1. Meciul dintre Dinamo si Steaua pe care fereasca Dumnezeu sa-l rateze, care de obicei se termina egal si la care cefosul din fata televizorului sau de pe marginea stadionului zbiara cat il tin plamanii, racnete care sunt stinse cu mici si bere ca bietul om ar muri altfel.

2. Gratarul din fiecare Sambata, Duminica, Craciun, Revelion, Paste la care se adauga si celelalte sarbatori ortodoxe si mai nou catolice cu cruce rosie si neagra, ca de... romanul e inainte de toate credincios.

3. Ziua de alegeri care este un mare prilej de cinste atat la propriu cat si la figurat, zi in care nu conteaza unde pune romanul stampila ca tot PSD si PDL intra in turul doi.

4. Disparitiile si reaparitiile Elodiei care inca nu cred ca se stie daca e moarta sau e vie si care framanta mult neuronul colectiv romanesc.

Daca stau totusi bine sa ma gandesc, romanul e o persoana destul de stresata. Mi se pare si normal sa mai doarma din cand in cand.


catavencu.ro

Daca tu, eu

Daca tu cazi, voi fi acolo sa te ridic. Daca te indoiesti, o sa te inteleg si o sa te ajut. Daca vrei sa plangi, umarul meu va fi acolo sa te sprijini pe el. Daca vrei sa spui, eu o sa te ascult si orice ai spune nu te voi judeca. Daca e sa ai nevoie de cineva sa te acopere, eu voi fi acolo sa o fac. Si daca vei gresi, voi stii sa te iert si daca voi gresi vei stii sa ma strangi in brate.

Asa arata prietenia si esenta ei nu trebuie pierduta, nici macar alterata. Nu trebuie subestimata sau suprimata. Nu trebuie uitata sau indepartata.

Tot ce nu ma omoara ma face mai puternic

Am pierdut prea mult timp incercand sa ascultam ce spun altii. Nu credeti ca ar fi cazul sa incepem sa vorbim?

Sa le demonstram prietenilor, dar si adversarilor ca nu suntem pasivi la ce se intampla in jurul nostru, ca suntem treji si in stare sa ne avantam in viata, ca stim ce vrem si cum vrem.

Sa le spunem parintilor, dar si profesorilor ca ne-am insusit criticile si invatamintele, ca de acum putem sa analizam si sa discernem singuri, ca avem lucruri de spus, idei de profilat, proiecte in minte, multa energie si ambitie, ca de acum suntem colaboratori, nu subordonati.

Suntem oameni capabili, oameni care devin mai puternici pe masura ce cunosc, care se reinventeaza zilnic, care scot din infrangeri vointa sa continue.

Noi nu suntem rasa superioara, dar suntem cea care va restabili echilibrul si valorile.

Ne cunoastem de undeva?

Acest blog nu este nu un pamflet, orice asemanare cu viata de zi cu zi e absolut intentionata.

Nu se adreseaza oamenilor cuminti, ci oamenilor cu minte. Nu pledeaza pentru ipocrizie si nonsens, nu cultiva prejudecati, deschide orizonturi.

Isi propune sa transmita un mesaj, nu sa raspandeasca barfe, sa acuze nominal si direct, nu sa se ascunda dupa pudibonderii jalnice.

Nu cersesc atentie, dar stiu ca merit respect. Nu vreau sa fac oamenii mai buni, vreau doar sa-i trezesc la realitate. Nu ma umilesc, nu tac, nu accept.

Ne cunoastem de undeva?