sâmbătă, 24 decembrie 2011

Călătoria e poveste....

Pe o şosea largă şi goală cineva aleargă...
Se aude muzică din ce în ce mai tare şi mai energică în căşti şi peisajul devine cumva golit de sens. Se simte un miros puternic de ploaie abia intrată în pământ şi de praf ud.
Undeva la periferia oraşului timpul se opreşte sub picioarele unui om care cucereşte asfaltul rece, undeva lângă un pod înalt de lemn pe unde nu trece nicio maşină, cineva îşi lasă toată greutatea peste tăcerea dimineţii. Simte adiere uşoară de vânt şi o durere caldă care îi trece ca un curent electric prin tot corpul de fiecare dată când atinge solul....şi încet, încet uită...şi deja nu mai există nimic în jur...nici asfalt, nici muzică, nici oraş, nici griji...

Şi se creează o întreagă altă lume în jur...care se schimbă continuu, o lume care se simte, care te poartă....mulţime de scene care se derulează rapid, o strângere fermă de mână, râsete zgomotoase, miros de cafea, nerăbdare, ţipăt, forţă, umbră, mulţime...

Şi timpul se dilată...şi se petrec atât de multe....Şi nu mai contează nimic, nici destinaţia, nici efortul, nici frigul...Pentru că tot ce e important se petrece deja.



Pe o şosea largă şi goală cineva aleargă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu