joi, 29 septembrie 2011

Constatare, alegeri, filosofie sau ceva....

Tindem să ne ignorăm cu precauție limitele...le lăsăm să ne îngrădească de dragul siguranței și al confortului. Tragem în jurul nostru linii doar, doar nu vom fi atinși de nimic...și sperăm în van că ne atenuăm astfel căderile, ne micșorăm dezamăgirile sau poate măcar ne reducem numărul de eșecuri.

Și, la drept vorbind, se poate supraviețui așa, o fac mulți....

Dar îmi place să cred că în esența ființei mele sunt mult mai mult de atât. Vreau să cred că nu e totul despre scepticism și sarcasm, despre scuturi și bandaje, teamă, granițe și imposibil. Așa că, oricât de greu mi-ar fi, de fiecare dată când îmi descopăr o limită, alerg după ea până când o prind din urmă și o depășesc...



...și, drace, îmi urăsc limitele, sunt enervant de multe. Dar le urăsc atât de tare pentru că mă împiedică, mă forțează să nu particip, să nu mă implic, ma fac inertă și mă obosesc.

Așa că am ales să le înfrunt, iar viața mea e un câmp de luptă pe care se trage în continuu din toate direcțiile...un joc în care singura regulă e că nu există reguli...

Ce-i drept încă mi-e teamă și am eșuat de multe ori și mi-am estimat prost riscurile uneori, n-am câștigat fiecare provocare pe care am acceptat-o, dar am primit în schimb pentru fiecare greșeală o lecție și pentru fiecare succes și mai multă încredere...

M-am simțit liberă...

Da, ăsta e sentimentul...libertate...

E incomparabil...

2 comentarii:

  1. e tare bine ca ai gasit in tine forta pt toate astea...tine-o tot asa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Viata noastra, privita in ansamblu, este doar o mare de experiente care ne ajuta sa crestem ca oameni, ca idei sa ca si concepte. Un esec este doar cand refuzi sa inveti din experienta, dar viata are un fel de a roti lucrurile incat sa te mai confrunti o data cu ceva asemanator pana cand inveti si treci mai departe.
    Lupta cu propriile limite este cea mai interesanta, captivanta si pana la un punct, cea mai dificila. Spun pana la un punct, pentru ca daca perseverezi in a te perfecta, la un moment dat, indiferent cat de grea ar fi incercarea tot treci peste ea. Asta pentru ca ai deja formate mecanisme de actiune la nivel de subconstient, care reactioneaza instinctual si trag de tine sa treci greul. Din acest punct, mai greu va fi sa ii ajuti pe cei din jur sa se transforme, dar si mai greu va fi sa accepti cand ei nu vor sa o faca. Atunci te vei simti putin singur. Dar merita din plin satisfactia de a creste :) iar in timp, cei din jur, in pasul lor propriu si firesc, te vor aprecia si mai mult.

    Eliberare placuta:)

    RăspundețiȘtergere