Liniste...

Am fost revolta, am fost val, am fost furtuna....Am privit cu dispret, m-am enervat, am tipat, m-am consumat, m-am ofticat, am plans mult...Am luat decizii proaste, recunosc, am alergat, am incercat sa schimb si sa conving, m-am luptat de multe ori cu nimicul, am vorbit cu peretii...Am fost singura inconjurata de oameni, am pus la suflet insultele, le-am tinut minte, m-au impietrit...Au fost izvor de furie, l-am folosit pe tot, am scos energie din piatra seaca, am luptat pentru, pentru....pentru ca sa nimic.
Am gresit...
Am realizat asta la timp....
Am luat-o de la capat...
Am luptat in tacere....am luptat pentru mine
Am fost departe de a schimba fundamental pe cineva sau de a atinge cu ceva pe cei care m-au ranit....
M-am schimbat...

Acum nu simt decat liniste...nimic mai mult...o liniste plina, multumitoare, calda....
Nu ma supun, nu m-am plafonat, nu tac daca ma simt jignita, nu ar fi normal, dar nu ma mai consum, nu mai pun suflet in lucrurile neinsemnate, in certurile banale....
Am uitat tot...am uitat insultele, nu le mai tin minte nici forma, nici fondul...nu tin minte decat ca niste oameni anume nu trebuie bagati in seama...nu mai stiu de ce...stiu doar ca trebuie sa ma apar de ei si atat....
Am trecut strat gros de ceata peste amintirile dureroase...Le-am incuiat cu grija. Nici nu cred ca mai stiu pe unde le-am aruncat....

Nu mai simt nimic in afara de liniste....